Elogiu umbrei de Jun’ichiro Tanizaki-recomandare

elogiu umbrei junichiro tanizaki s cover huge - Elogiu umbrei de Jun'ichiro Tanizaki-recomandare

  „Ferind de lumină tot ce se putea pe pământ, strămoșii noștri au construit mai întâi o lume de umbre, în adâncurile căreia au pus femeia, considerând-o cea mai albă ființă din lumea aceasta.”

  2020 este aproape de sfârșit, iar eu sunt cu lista mea pe lângă 100 de cărți citite. Am avut surprize, am găsit lecturi extraordinare și informații noi. Dar așa, pe sfârșit, am dat peste cea mai bună carte a anului (pentru mine, desigur). „Elogiu Umbrei„ este o carte de mici dimensiuni, însă de o forță incredibilă. 

  Este despre epoca modernă și felul în care ea s-a așternut peste Japonia și peste cultura ei, în totalitate diferită de cea occidentală. Autorul se întreabă dacă toate popoarele trebuie să accepte schimbarea în același timp și în același fel. Suntem diferiți și poate că este un scop pentru care am fost creați așa și atunci de ce tragem să ajungem la fel, uniformi?

  O întrebare foarte interesantă și care se potrivește și mai mult în zilele noastre. De ce oare este așa o crimă să ne păstrăm identitățile culturale, să fim diferiți, să ne arătăm unul altuia multitudinea de lumi care există în Univers? Poate de aceea mi-a și plăcut atât de mult cartea, pentru că am rezonat cu ea. 

  Am aflat și câteva lucruri despre cultura japoneză, despre mâncarea lor, femeia japoneză și obiceiul de a-și rade sprâncenele, de a-și înnegri dinții și colora buzele în verde. Am aflat despre camera considerată tributul odihnei și anume toaleta și mai ales despre lumina culturii japoneze, care nu este atât de strălucitoare și puternică, ci mai degrabă lasă loc unui extraordinar joc de umbre. 

  Un alt adevăr frumos exprimat se leagă de nemulțumirea bătrânilor din toate erele și din toate colțurile lumii. Poate că este normal să credem că vremea noastră și urmele pe care le-am lăsat noi ca tineri sunt mai adânci și mai importante. „N-a existat nicio epocă de care oamenii să fie mulțumiți„ spune autorul și cred că are dreptate, din simplu motiv că oamenii se tem de necunoscut și de nou mai tare decât de orice. 

  Cu siguranță invențiile moderne și viața noastră de acum a lăsat în urmă frânturi magice, iar viteza cu care trăim azi a accentuat trecerea oricum incredibil de galopantă a timpului. „… îmi dau seama că lumina electrică ne-a amorțit simțurile atât de tare încât am devenit surprinzător de insensibili la neajunsurile provocate de iluminatul excesiv”.

  Tragem tare spre globalizare, să ne găsim într-un amestec omogen, într-o cultură unică, cu o singură culoare și un singur fel de comportament acceptat. Dar oare se poate așa ceva? Aparent credem că soluția este legată de uniformizare , dar nu sunt sigură care este problema de fapt. 

  Războaiele și conflictele au pornit de la faptul că omul nu a putut să accepte „diferitul„. Că este vorba despre religie, politică sau mai știu eu ce, fiecare susține că varianta lui este cea corectă și atunci i se pare că trebuie băgată cu forța pe gâtul celorlalți. Și atunci mă gândesc că această globalizare încearcă să ne aducă pe toți la un identic, care în teorie scade riscul de conflict. Dar oare să meargă așa? Eu mă îndoiesc, cred că tocmai diferențele între noi aduc frumusețea umanității. Așa se naște noul și așa ar trebui să se nască cultura și creația. 

  Poate învățăm că diferit de noi nu este neapărat rău, iar individul aduce strălucirea în lume, cu toate particularitățile sale, pe care nu trebuie să încercăm să le schimbăm ci să le admirăm, ba chiar poate să împrumutăm diferite puncte frumoase sau plăcute. Dacă tu nu crezi în Dumnezeul meu, ar trebui să fie problema ta și nu a mea, de exemplu. 

  Am rămas cu gândul la aceste umbre din cultura japoneză, la aceste lucruri pe cât de diferite de cultura occidentală, pe atât de interesante și fermecătoare. Și uite așa m-am dus cu gândul la cultura noastră și la tot ce nu mai știm despre ea. Legat de globalizare am ajuns la concluzia lui Mălăele din Moromeții: „… nu să poate… sau să poate, da iese rău!„

  Aș mai scrie despre această carte dar îmi este teamă că nu mă mai pot opri, așa că vă las pe voi să studiați, ea se găsește aici: https://bit.ly/2KhOKQW 

10390277 1121331647885658 8952548969735974104 n - Elogiu umbrei de Jun'ichiro Tanizaki-recomandare
Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *